Creații literare

Dragă mamă,

          Pe măsură ce ne apropiem de luna martie, simţim cum primăvara atât de mult aşteptată bate la ușă, iar gândul ne zboară la mamă, la soră, la bunică sau alte fiinţe iubite. Nu vreau să las 8 Martie să treacă ca pe o zi obişnuită.
        Anul acesta vreau să îţi dăruiesc gândurile mele…. Nu ştiu dacă ţi-am mărturisit vreodată cât de mult te iubesc şi cât de mult admir forţa de care ai dat dovadă în toţi aceşti 18 ani.Îţi admir puterea de a ierta şi de a o lua de la capăt mereu. Admir simplitatea şi curajul tău. Ai fost singurul om care a crezut în mine şi care m-a învăţat să fac la fel, singurul om care m-a iubit mai presus de el însuşi. Eu nu ştiu să iubesc aşa cum o faci tu, iar când o fac... e destul de rar. Dar, tu îmi înţelegi firea şi nu mă judeci.
        Aş vrea să pot opri timpul. Aş opri timpul ca tu să îti împlineşti visurile frumoase pe care le-ai abandonat tot acum 18 ani, când ai început să visezi doar pentru mine. Aş opri timpul să te cunosc şi să te înţeleg, să învăţ de la tine tot ce trebuie să ştiu despre viaţă. Aş opri timpul ca tu să nu pleci de lângă mine pentru ca ştim amândouă cât de multă nevoie am şi voi avea de tine, chiar dacă o fac pe atotştiutoarea. Însă mi-e ruşine să recunosc că ai dreptate.
      Nu ştiu dacă ţi-am mulţumit pentru tot ce mi-ai dăruit: pentru răbdare, sprijin, iubire necondiţionată. Ai încercat să-mi arăți calea cea bună, să-mi fii prietenă, ai fost severă pentru că trebuia să fii, nu pentru că vroiai să fii. Și îți mulțumesc pentru aceste lucruri și pentru altele pentru care nu am făcut-o. Fiind fiica ta, știi că te iubesc și tot pentru că sunt fiica ta, știi că o fac în felul acesta al meu încăpățânat și stângaci, pentru că nu am fost niciodată bună în a-mi exprima sentimentele.
     Îți promit că nu voi uita niciodată tot ce m-ai învățat și că voi avea grijă să le transmit mai departe și copiilor mei.

Flutur Loredana, cl.a XII-a D

Îți mulțumesc!

Dragă și iubită mamă,

Nu știu cum să-ți mulțumesc

Că ai mereu grijă de mine,

Decât spunându-ți: "Te iubesc"!

Când am fost eu bolnăvioară,

Tu ai stat la capul meu.

M-ai strâns lâng-a ta inimioară

Și m-ai ocrotit mereu.

Poate te-am mai supărat,

Dar eu știu că m-ai iertat.

Fiindcă știu că mă iubești

Chiar și atunci când greșesc.

Oriunde m-aș duce-n lume,

Tu vei fi mereu cu mine,

Mereu în inima mea,

Că tu ești mămica mea.

Deși nu îți spun prea des,

Tu să știi că te iubesc.

Ești îngerul meu păzitor

Scumpă mamă, te ador!

Gavrilei Denisa, cl.a IX-a G

Gând pentru mama….

        Printre mii de întrebări, mulțumiri, amintiri, dorințe, frământări, frustrări, strigăte lăuntrice, ascuns în cel mai adânc colț, se află un gând, un gând din inimă: un gând pentru tine, un gând presat de greutățile stărilor ce persistă în inima mea asemenea unei cascade, în furia căreia orice lucru e spulberat, orice lucru e luat pe sus și în fața căreia aproape orice baraj e neputincios; aproape orice,  deoarece am învățat multe, am învățat să mă controlez, să fiu mai puternică, să îmi ating scopul și să arăt bucurie și compasiune.
        Și totuși, gândul acela pe care l-am ascuns ca pe-o comoară, într-o mulțime de cufere ferecate, e plin de neîncredere și teamă. Se luptă, în inocența lui, cu întrebări fără răspuns, cu picături de lacrimi și cu pietre, bolovani de sare.
      În oricât de multe cutii l-aș așeza, răsare prin orice crăpătură cât de mică, ca  o lumină nespus de puternică și strălucitoare.
        E gândul că îți mulțumesc! Îți mulțumesc pentru viață, pentru șansa de a fi cea de astăzi: o persoană specială, o fată plină de ambiție, puternică și de neclintit. Îți mulțumesc pentru frumusețea ta, dăruită mie; îți mulțumesc pentru numele ales... știai că voi încerca sa aduc multe zâmbete. Îți mulțumesc pentru caracterul puternic ce m-ai ajutat să îl clădesc și asupra căruia ți-ai pus amprenta. Îți mulțumesc pentru că m-ai învățat cum să mă comport și, din greșeli să înaintez, să nu mă dau bătută, ci să privesc înainte, și, eventual să îi ajut și pe cei care au nevoie. Știai parcă despre toate acestea înainte ca eu să le bănuiesc măcar.
      Pun  toate acestea în gândul către tine, ca într-un glob de cristal  strălucitor.
Dar în viață intervin alegeri, mamă…. Brusc, întunericul învăluie acest gând și îl ascunde din nou sub aceleași poveri, greutăți, regrete.
      Totuși, e un gând.. doar pentru tine, MAMĂ… !!!

Ungureanu Roxana, cl. a XII-a G

Hei,…. mami!

A trecut  prea repede timpul parcă..., e din nou martie. E una dintre ocaziile în care îți pot scrie câteva rânduri într-un mod mai special.
Sunt deja mare, sau cel puțin așa cred eu, și, cu toate acestea, încă îmi doresc să pot sta la pieptul tău, să mă mângâi...aici, simt siguranță și înțelegere fără să rostesc prea multe vorbe. Privesc la anii ce au trecut, mă văd un mic copil foarte energic și neastâmpărat, care tot timpul zbiera dacă nu te vedea pe tine acolo. Frații mei încercau să mă liniștească fără nici un rezultat, vecinii, speriați, întrebau ce mi s-a întâmplat, apoi, când apăreai tu, mă strecuram în brațele tale și adormeam liniștită ca după o luptă grea. Când am descoperit că picioarele mele sunt sigure și am reușit să fac primii pași, cel dintâi gând al meu a fost să te urmăresc peste tot. De câte ori nu s-a întâmplat să mergi undeva în vizită și să nu te urmăresc pas cu pas fără să-ți dai seama de acest lucru. Iar când ajungeai la destinație, așteptam să intri în curte, după care te urmam și eu. Tot timpul când mă vedeai  întâi te uitai speriată și apoi mă întrebai cum am ajuns , nici eu nu știam prea bine, și totuși eram acolo, zâmbind nevinovat.
Prima mea zi la gradiniță a fost un dezastru. Mă țineai de mână și, când am ajuns acolo, mi-am dat seama că trebuie să rămân singură fără tine. M-am panicat, iar primul lucru pe care l-am făcut a fost să fug pe ușă afară , nu am ajuns prea departe, o doamnă m-a prins în brațe și nu-mi mai dădea voie să plec. Mă zbăteam disperată bocind că vreau acasă!!.. și acum îmi amintesc senzația aceea de captivă. M-ai luat de mână  și până acasă nu ai zis nimic. Da, îmi amintesc perfect, am luat bătaie pentru asta și am promis că  voi merge la grădiniță și totuși nu a fost așa. Nu am mers  nici a doua zi , nu am fost deloc la gradiniță ...
Am crescut mare, în fiecare an în prima zi de școală mă conduceai cu flori  și stăteai lângă mine , iar la sfârșitul anului veneai să asiști la premierea mea. Ai fost acolo tot timpul. Apoi, a venit momentul în care trebuia să iau o decizie importantă , atât pentru mine, cât și pentru tine. Nu m-ai obligat să fac ce voiai tu și totuși erai lângă mine. Am hotărât să plec de acasă, știi..., nu-mi pare rău de decizia mea, ceea ce mă doare e însă că nu-mi poți fi alături tot timpul, să mă încurajezi și să alerg la tine cănd am probleme. Indiferent de toate acestea, știu că ești lângă mine, că nu trece o zi ca tu să nu înalți o rugăciune și să te gândești dacă sunt bine.
Te iubesc, mamă, pentru tot ceea ce ești și pentru că m-ai adus pe lume. Sunt mândră de tine și le spun tuturor că am cea mai minunată mamă. Nu există termeni de comparație să pot descrie ceea ce simt pentru tine, un singur lucru știu că tot timpul voi găsi liniște și dragoste în brațele tale. Fii binecuvântată!

                        Cu drag,

Daniela!

Megherea Daniela, cl.a XII-a D

Mama mea, învăţătorul vieţii mele

    Fiecare om are, în viaţă, o persoană a cărei importanţă şi valoare este incontestabilă şi de neuitat şi, cu siguranţă, unicul cuvânt care se îndreptă spre acea persoană este simplu spus: MAMA. Pentru că mama e unică, pentru că mama e acolo (indiferent că e cu sufletul sau cu trupul), e acolo lângă tine, cu o vorbă bună, e prietena ta cea mai bună, îţi e profesorul vieţii, îţi e tot... Şi îţi dai seama de acest lucru poate greu... Pentru că o apreciezi ca mamă, îi dai respectul cuvenit, însă când familia intră în impas, când toţi prietenii şi alte rude se retrag din jurul tău, din toată puterea ei, mama ştie să îşi adune tot ce e mai bun din ea, să îţi coloreze gândurile şi apăsările, chiar dacă înăuntrul sufletului ei, probabil, se zbat furtuni de gânduri şi probleme.
    Mama a fost prima mea întâlnire cu un înger. Mă gândesc cu emoție la toate momentele mele, cu şi lângă mama, mă gândesc şi o simt aici, şi o apreciez pentru că e mai mult decât mamă.
    E asistenta durerilor tatălui meu, e mâna lui stângă, e piciorul lui hotărât, când acesta nu se poate mişca... Pentru că e cel mai bun psiholog în momentele de impas ale familiei şi încearcă să fie tare, chiar dacă adesea îi surprind ochii umflaţi şi roşii de plâns... Pentru că e puternică şi organizată, ştie să se împartă pentru toată lumea, dar din păcate nu şi pentru ea... Pentru că îşi adună cu hotărâre puterile să ducă mai departe situaţii grele pe spatele ei... Şi, mai mult de atât, pentru că nu se lasă niciodată doborâtă de greutăţi şi îi mulţumeşte lui Dumnezeu pentru fiecare zi, rea sau bună, fără să îşi dorească nimic altceva mai mult decât sănătate... Ruga mamei apără de orice primejdie pe apă şi pe uscat.
    Când vine vorba de mama mea, cu emoţie şi sinceritate spun oricărei persoane că o iubesc, că îi mulţumesc că este învăţătorul vieţii mele, că îi sărut mâna pentru puterea ei de a fi mama mea...
    Îmi doresc să pot să fac o minune şi să aibă liniştea ei interioară, pe care o simţeam când eram copilă (pentru că acum, în ciuda măştii ei de om puternic, o simt agitată şi neliniştită că nu poate face mai mult decât îşi propune). Îmi doresc să radieze din interior a linişte şi pace.
    Mama  este fiinţa  căreia i se alătură atributul de  iubire necondiţionată ; dragostea ei  ne urmăreşte toată viaţa. Dragostea maternă  nu poate fi înlocuită cu nici un alt fel de afecţiune. Este un transfer  de energie  complementară între  mamă și copil.
    Ţine minte cum mama ta a fost o viaţă scoică pentru mărgăritarul fiinţei tale; fără să aibă avuţii, ea îţi pregăteşte mâncarea, te-a crescut cu sângele inimii, din pântece ţi-a făcut loc pe braţele ei, neprihănitul lapte de la pieptul ei l-ai supt. Niciodată nu e prea târziu să înveţi de la mamă să fii om, pentru că e singurul mulţumesc făcut indirect, de care ea are nevoie şi prin care primeşte putere.
    Mama este cel mai apropiat prieten pe care îl avem, atunci când încercările, grele şi surprinzătoare, cad asupra noastră; când nenorocirile iau locul prosperităţii; când prietenii care s-au bucurat alături de noi, în momentele strălucirii noastre, ne părăsesc în clipa în care problemele ne copleşesc, numai ea rămâne lângă noi şi se străduieşte, prin bunătatea sfaturilor şi învăţămintelor ei, să risipească norii întunecaţi, făcând ca pacea să se reîntoarcă în inimile noastre.
    Mama a fost cea mai frumoasă femeie pe care am văzut-o vreodată. Tot ce sunt îi datorez mamei mele. Tot succesul meu în viaţă, educaţia mea morală, intelectuală şi fizică provin de la ea.

Paviliuc Raluca, cl. a XII-a G

Mama.....

    Fie că suntem bătrâni sau suntem copii, fie că o vedem zilnic sau o vedem mai rar, fie că este lângă noi sau nu este, ei îi datorăm tot ceea ce suntem acum.
    Mama este fiinţa care ne-a dat viaţă  şi ne-a crescut. Ea este femeia care a fost şi va fi tot timpul lângă noi, la bine şi la greu. Ea ne va înţelege tot timpul, orice ar fi şi ne va încuraja în orice am face.
Când toţi te vor fi părăsit şi nu vei avea unde să mergi, du-te la mama ta, la ea mereu vei găsi alinare, orice s-ar întâmpla. Ea poate lua locul oricui, oricând.
    Pe mama ta trebuie să o preţuieşti şi să o respecţi, pentru că ea este cea care te-a crescut şi te-a adus până în momentul de faţă. Ea a trudit, a suferit, şi s-a luptat, totul ca să îţi fie ţie bine. Trebuie să o iubeşti necondiţionat şi să o asculţi mereu, pentru că ea te învaţă numai de bine.
    Îmi amintesc de zilele când eram la grădiniţă şi singurul cadou pe care i-l puteam oferi mamei era o felicitare făcută la grădiniţă şi un cântecel foarte frumos. Eram atât de încântată atunci când lua presupusul cadou, mă săruta pe frunte şi cu zâmbetul pe buze îmi mulţumea. Chiar dacă nu era mare lucru, mama tot era încântată.
    Mamei îi vom rămâne mereu datori pentru tot ce a făcut pentru noi. Nu vom puteam niciodata să o răsplătim îndeajuns pentru toate. Nu ne rămâne decât să o iubim şi să o respectăm pentru că doar una avem.
    Cel mai frumos cadou e care i-l poţi oferi unei mame este ascultarea.

Palaghianu Simona, cl. a XII-a D

Un gând către mama

    MAMA, nume sfânt al vieţii-nceput, singura persoană pe care în veci nu voi putea s-o uit. Aceste prime cuvinte pot să sintetizeze complexitatea  atribuţiilor pe care mama le-a ,,sădit” în sufletul și inima mea din clipa în care m-a plăsmuit și până în acest moment; prin simpla şi fireasca afecţiune maternă, dar totodată nesfârşita şi inexplicabila imensitate cosmică, reflectată de Dumnezeu în trupul și sufletul îngeresc al unicei persoane de a cărei suflare de viaţă mă leagă şi mă îmbrăţisează cu căldură, subestimând timpul și spaţiul transcedental.
    Când sunt în preajma mamei mă cuprinde un sentiment unic de beatitudine emoţională, de euforie interioară controlată de o pace  interminabilă.  Toate acestea sunt proiectate pe un fundal profund, mişcător, creat cu ajutorul unei stări inedite de siguranță, de ocrotire, care au puterea de a-mi face sufletul să vibreze. Poate unii dintre voi vor interpreta că mama, pentru mine este ca un drog... Da, aşa şi este! Însă nu trebuie să ratăm un anume aspect, extrem de important, care are rolul de a segrega binele de rău...: acest ,,drog” are un secret, nicodată nu va dăuna, niciodată nu va putea să distrugă, niciodată nu te va lăsa într-un univers paralel abandonat și presărat de plăceri chinuitoare. Dimpotrivă, acest drog are puterea de a vindeca, de a înduioșa, de a proteja, de a reîntregi un suflet sfârtecat de apăsări, de nesiguranţă şi de temeri, indiferent de gravitatea și adâncimea rănilor existente.
    Cum fiecare adult a fost copil și fiecare copil s-a născut dintr-o mamă, putem desprinde faptul că, indiferent de felul în care se metamorfozează  gândirea, caracterul, conştiinţa și înfăţișarea  unei persoane, în raport cu trecerea timpului, va rămâne la nesfârsit un copil în care amintirea mamei      va contura un  proces de repetabilitate motorie înfaptuit cu ajutorul  fiecărei etape de cunoaștere, dobândite de prunc și continuate, perfecţionate, de către viitorul om matur, ca urmare a paşilor pe care viaţa îi întinde.
    Aceste fraze nu constituie nici măcar un atom dintr-un univers nesfârşit de idei, gânduri și sentimente care mă inundă, atunci când percep cuvântul  ,,mama”, cuvânt  încărcat cu o însemnatate absolută, creat de puterea divină încă de la începuturile lumii , mai exact în clipa în care  Eva a zămislit în pantecele ei primul fiu.     Cu toate acestea, am reuşit să îmi concentrez ideile în aceste puţine cuvinte, relatate din interiorul inimii mele pentru a reuşi să definesc centrum mundi al umanităţii, adică într-un cuvânt spus: mama!
                                                               

Vlăgea Marius, clasa a XII a D

Mama

 Eşti cea mai bună femeie din lume

Şi o spun chiar pe bune,

Tu, imi eşti tare dragă

Iar vorba ta nu este vagă.

Eşti mama mea si mă iubeşti

Căci tu mi-ai dat viață,

Întotdeauna m-ocroteşti

De răul cel din viață.

Oh! Mamă, îți amintesti?

Când eu eram micuță,

Tu încercai să mă hrănești

Îmbracată în broscuță.

Acum că sunt mai măricică

Tu, eşti mandră de-a ta fiică,

Că-i la Spiru Haret, boboacă,

Facultate o să facă.

Cu fratele nu ma-nțeleg,

Totdeauna eu aleg,

Vasele nu le prea spăl

Aşa că mănânc un măr.

Deşi noi ne mai certăm

După două zile ne-mpăcăm,

Căci nu pot sta fără tine

Iar tu ma iubeşti si pe mine.

Tu, eşti raza mea de soare,

Cu tine viața mea a prins culoare,

Din prima zi când te-am văzut

Inima mea tot a crescut.

Cu ochii mici eu te privesc

Şi te văd frumoasă,

Din suflet, eu te iubesc

Căci îmi eşti prețioasă.

Oh, mama mea, într-un sfârşit,

Aş vrea să-ți mulțumesc

Că m-ai crescut şi educat

Atât de delicat.

Către tine întind mâna

Obrajii să ți-i ating

Să-ți spun, mamă, sărut mâna

Şi-n brațe sa te strâng.

Eterna stea

O, mamă dragă , de-aş putea,

În sufletul tău aş intra,

Să-ţi curăţ suparările,

Şi să-ţi alin gândirile.

Un chip mai sfânt, mai pur şi mai curat,

Pe lumea asta n-a mai existat.

Un chip atât de înţelept şi blând,

Nu are să existe pe Pământ.

E mama mea, și o iubesc,

La ea, sufletul mi-l jelesc.

Ea stă şi plange langă mine,

Şi în braţe tot mă ţine.

Dar, mama mea, de dragul tău,

Pămantul caută mereu,

Să scoată roade-mbelşugate,

Ca să mă poţi purta în spate.

Aş vrea să fiu pe guler,

În joacă, prins usor,

De dragul tău, maicuţă,

Un firav mărţişor.

Şi în final îţi spun aşa:

Nicicand nu  te voi uita!

Glasul şi dragostea ta,

Sunt stele firave şi ele,

Dar sigur, ce îmi dau putere.

TE IUBESC, a mea mămică!